PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Este un fapt binecunoscut ca dezvoltarea economică a unei societăţi este determinată de suma valorilor ce o compun, inclusiv resursele umane, prin cea mai importantă parte a lor, creaţia originală. A existat de-a lungul timpului o preocupare continuă a omului în a-şi apăra bunurile care îi aparţin, manifestându-se tot mai pregnant simţul de proprietate. Într-o definiţie scurtă, proprietatea reprezintă dreptul de a deţine, de a folosi un bun, iar pe de altă parte, adjectivul "intelectual" defineşte capacitatea oamenilor de a gândi, de a cunoaşte, de a opera cu noţiuni.
În acord cu cele prezentate mai sus, putem defini proprietatea intelectuală ca fiind orice produs nou, unic şi neevident al inteligenţei umane (şi care are o anumită valoare pe piaţă).
În baza prevederilor Convenţiei pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietătii Intelectuale (WIPO) şi a Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, se consideră că proprietatea intelectuală cuprinde:

Drepturile de autor şi drepturile conexe
Obiectele drepturilor de autor sunt reprezentate de operele literare, muzicale, grafice, plastice, ştiinţifice şi tehnice, interpretările artiştilor interpreţi şi execuţiile artiştilor executanţi, fonogramele, emisiunile de radio şi televiziune, creaţiile de artă aplicată, etc., dar şi programele pentru calculator.
Dreptul de autor se naşte în momentul creării operei, nefiind necesară nici o formalitate de înregistrare. Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA) functionează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, cu autoritate unică pe teritoriul României în ceea ce priveşte evidenţa, observarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe (Legea nr. 8/1996).

Proprietatea industrială
Obiectele de proprietate industrială sunt creaţiile tehnice (invenţii, modele de utilitate) şi estetice (desene şi modele industriale), semnele distinctive asociate produselor (marcă, nume comercial, indicaţie geografică), cât şi protecţia împotriva concurenţei neloiale.
De regulă, drepturile de proprietate industrială se dobândesc numai prin înregistrare după examinarea unei cereri depuse la un Oficiu de proprietate industrială. În România, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) îşi desfăşoară activitatea ca organ guvernamental de specialitate, cu autoritate unică în asigurarea protecţiei proprietăţii industriale, în conformitate cu legislaţia naţională în domeniu şi cu prevederile convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care ţara noastră este parte.
În principiu, drepturile de proprietate intelectuale sunt drepturi de monopol. Acestea acordă un drept exclusiv proprietarului de a utiliza obiectul protecţiei is de a interzice utilizarea acestuia de către terţi, fără acceptul persoanei îndreptăţite. De aceea, drepturile de proprietate industrială sunt instrumente prin care se previne adopţia neautorizată a unor obiecte specifice de proprietate industrială. Pe de altă parte, drepturile de proprietate intelectuală sunt instrumente de marketing sau strategie managerială.